In filosofia indiana, chakra ( din sanscrita “roata”, “vartej”) sunt centrii energetici ai corpului uman, recunoscute, cu mici diferente, de diverse traditii yoghine, hinduiste, buddhiste si jainiste. Sunt punctele unde se intalnesc “canalele”: caile pe unde trece prana (”suflu”, “energie vitala” sau “energie cosmica”). Acesta din urma curge de la un centru energetic la altul si alimenteaza diverse parti ale corpului. Cele sapte chakra principale corespund: inghinalelor (ovare si testicule), glandelor suprarenale, pancreas, glanda endocrina, tiroida, hipofiza si epifiza.
Swadisthan, sau “centrul sacru”, de exemplu, e asociat glandelor suprarenale (deasupra rinichilor), care secreta adrenalina si alti hormoni importanti pentru metabolism; regleaza functionalitatea diverselor organe, printre care ficat, rinichi si intestin. In traditia indiana, aceasta zona ar fi legata de creativitate, iar dezechilibrul acesteia ar induce o stare de apatie si vitalitate redusa.
Meditatia e considerata intrumentul cel mai eficient pentru a reechilibra energia chakrelor. In Occident, in schimb, interesul fata de teoria chakrelor, (care a inceput cu traducerea a doua texte indiene in cartea Puterea Sarpelui al lui Arthur Avalon) a dus la confundarea cu tehnici, cum ar fi reiki (o tehnica de punere a mainilor), care nu are nici o legatura cu traditiile indiene.








